Rochiile pământii, unele stau, altele tac.
Stavros, ce cauți tu acolo la război?
tu, îmbrăcat tot în ceruleum,
te risipești, Stavros Mihail, iar te risipești,
tu ai păr frumos si un alt fel de sânge,
pânzele tale există întru totul.
Stavros Mihail, rochiile pământii
nu sunt de la tine din sat.
uită-te-n buzunar Eliseas ți-a cusut batistă,
cu fire verzi de iarbă de la tine din livadă,
cu fire albastre de la tine din ușă
cu fire roșii de la toate animalele tale.
Vino acasă, e soare acasă,
Eliseas are doi băieți, ai tăi.