Să jur neființă,
e parcă prea mult
și nu-i de cuviință
să spun, cei de spus.

Să ard călimara,
m-ar arde pe piept,
să fac primăvara
să-i fie adept.

Năstrușnică forță,
divan în pereți,
apoasă pe torță,
făptură-n peceți.

Jilav, îmi da-i veste
mă lași să cobor,
și-apoi tot ce este,
sfârșește-n sobor.

Lumină plăpândă,
ce-mi da-i izbăvire,
nu-mi pune osândă,
mă lasă-n iubire...