agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-07-16 | |
nu mi-e de ură, dragostea mea, nu mi-e de pielița
în care s-a născut bunicul meu, furată de moașă, de paiele putrede și hohotul ochilor stinși. când pierzi oameni, se cască un gol și stai așa, înlemnit, cu o hârtie în mâini, să ți se șteargă păcatele. uneori plouă atât de tare încât începi să tușești și expectorezi o lumină roșie, care-i atrage pe prieteni în jurul tău. e o glumă bună, spun ei, scuipând în batiste, și te bat pe umeri, povestind despre pulverizarea hârtiei de scris. nu te înțeleg, dar îți sapă o groapă frumoasă sperând să te scoată peste ani, mult mai viu. nu te încrede în cei ce se suie pe umerii tăi, să vadă mai departe. ei flutură de acolo semne rușinoase și se strâmbă la femeile roase de singurătate. nu mi-e de uitare cât de nopțile în care îl cauți pe Dumnezeu și dai peste o siluetă tristă care te-ntreabă, simplu, cum ți-ar cere o favoare, dacă nu vrei o fată? disperarea lumii e deodată a ta, și muzica morții răsună în trupul ei, ca un copil închis înăuntru.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate