ce freamăt fumegos păstrează gândul
privirea crește-nțepător cum arzi
de dragoste robită și cum pieptul
respiră taina norocosul pas
când din văzduh pricepi azima ierbii
incendiul senzual atâtea veri
chemarea furtunatică a firii
dezlănțuind magnetice poveri
mă-mbrățișezi
și-n vântul plin asprimea
seminței ce se surpă-n calde corzi
cât pleoape moi mai stăpânesc lumina
miraculoasei odinioară nopți
se cer înlănțuirile strigate
cum se cuvine-acolo-n trupul blând
aprind cărbuni și răspândesc ofrande
lumină grea lucios necunoscut