Pădurea verde și stufoasă
E casa mea și sunt ferice
Și vara e așa frumoasă
Că n-ai ce-i face, orice-ai zice

Eu zbor pe sus, și văd albine
Cum duc polen în stupul lor
Privighetori cu glasuri fine
Se-aud perfect din al meu zbor

E multă dragoste-n pădure
Perechi aleargă peste tot
Un urs ajuns la fragi și mure
Pupă ursoaica lui pe bot

O veveriță-n aluniș
Sare cu pasul ei vioi
Și e urmată în tufiș
De micul ei veverițoi

Furnicile cară de zor
O muscă moartă spre cuibar
Și toată agitația lor
Are un rost, nu-i în zadar

O iepuroaică urecheată
Ce are un auz de soi
De la distanță-i admirată
De îmblănitul iepuroi

Eu încântat zbor mai departe
Unde privesc văd doar iubire
Puțin de casa mă desparte
Și dorul de iubire-mi vine

Ascunsă între crengi umbroase
E casa mea cea văruită
Are ferestrele frumoase
Și este bine construită

Deasupra ușii, la intrare
Am scris de când era în lucru
La început literă mare :
Aicea locuiește Cucu !