nu-ți fie teamă, îți spuneam într-una din acele seri
nu-ți fie teamă
nu ne vom abandona prin orfelinate sau case de copii
nu ne vom izgoni îngerii pufoși din paradis
vom rămâne împreună și ne vom iubi ca david și batșeba
ca tristan și isolda
apoi ca bonnie și clyde
ca frida kahlo și diego rivera
memoria noastră imaginea fumurie a lămpii cu gaz
pe colțul mesei de bucătărie
neagră
neagră
neagră
dragostea noastră echilibrată de un simț al pudorii
mai rezistă încă ascunsă în sacii de campanie
războiul acesta civil surd și nepoliticos
ce se desfășoară sub însemnele ridicolului
iarba dintre degete sângerând în propria ei agonie
sau să notez pur și simplu frânturi de memorie
întâmplări amintiri butaforie
refulări ale subconștientului ca o istorie personală
acest vierme gras care se târăște pe pardoseală
nu poate fi decât amintirea ta despre mine