Era pe vremea lui Popeasca
Cand pleca de la Dolhasca
Avea par frumos si ondulat
Tânăr, frumos, vioi, sarmant.

Examenul?Fuse o gluma
Si-a lasat confratii-n urma
Era un super optimist
Genetic s-a nascut artist.

In banca lui era o matracucă
Una cu multe influente tari
El se ruga ca să sa ducă
Era:antitalent, cu sanii mari.

Avrut ca sa-l iubeasca o tară
Dar el, nu s-a lăsat pe spate
Era gresită de natură
El, avea gusturi rafinate.

El, vagabondul artei sale
Francois Villon, inteligent
Avea o criza crunta de parale
Dar uriase bogatie de talent.
Aparu apoi marele Dinică
Maestrul scenei românesti
I-a insuflat umor de pica
El l-a trimis in tări străine
si nu in Bucuresti.
A explodat in TVR se stie
Il stiu si pruncii nu-i mister
Era curata nebunie
A dat umor pană la cer.

Nu-i prea greu să-ti amintesti
E partener cu o regină
Steluta noastra cea divină
Regina comediei românesti.
Epilog.
Nu au voie la scindare
Nicio mica separare
(ce de nu)
Umorul moare.

Imi tin muzele-n capastru
Ma fac menestrelul vostru
Pentru voi vreau să se stie:
Scriu catrene pe vecie.

Filip Tănase 19.01.2008