Un pas, te duce mai aproape,
de orizontul fără tihnă, a
descărcărilor de iubire curată,
de absolutul neatins din vis.
Spre desfătarea gustului, spre
deliciul simțurilor greu încercate,
de aprigul drum al timpului nestatornic.
Aici, în această oază de bucurie, aș vrea,
să te găsesc, să plutim pe aroma îmbietoare
a jocului, cu piese din dragostea pură.
E lumea unde lacrimile sunt veselie,
durerea e cina celor ce iubesc
și cred în dulcele dar al speranței.
Cât va mai trebui să te astept,
câte corăbii cu ani vor trece
până ce vom împreuna brațele,
asemeni curcubeului ce iubește izvorul,
câte primăveri îmi vor răsfira ființa,
până la fina atingere a gândului tău?

Mă lasă iubit-o, mă lasă
Să-ți mângâi privirea aprinsă,
Să duc nemurirea geloasă,
Din marea iubire desprinsă.