în urma ta
se culcă o țestoasă
din care Tympul face-o liră zilnic
și-n valurile digului un schimnic
iși lasă rugăciunea
să cânte
spre
.........
...............
......................
pustiu

în vâlvătaia soarelui apus
tu arzi în nemurirea ce s-a dus

un curcubeu ți-e bolta
sub care cresc copaci
o umbră te invață
să cânti
să râzi
să taci
..............................
..............................
..............................
de aici din clipa lungă la întoarcerea la mal
tragi adânc fumul din pipă și-ți faci rotocol și-un cal
undeva în locu-n care sub lumina Învierii
trece-o luntre amintirea prin desișul adierii

și prin nodul de clepsidră punctiform ca doi și trei
zici albastrului să cânte în lătratul de căței
iar din lunga amânare pe sub ramuri de alun
lași atunci să cânte cornul inorogului acum

te oprești sub steaua-n care din staționare stări
dintr-o rază călătoare faci o mie de cărări
și-n desișu-n care Dante ajunsese în Infern
susur nou de trei izvoare trec reticulări ce cern
luminișuri din cărarea care ieri făcea ocol
printr-un full de vid și-o mare și un lac plin cu nămol
nuferi albi crestează-n tine un vulcan și-un țărm din vis
și-o corabie din focul unei punți peste abis

pe sfera ta stă
scrijelită-n slovă
o lume cu trei sori și-o supernovă
sub care sufăr visul ce-l respir
acum-atunci-cândva
boboc de trandafir























Constanța, 23 iulie, 2009