Mă caut în clipa ce moare-n suspin
când timpul-durere mi-a râs prefăcut,
când palme mi-a dat și-n suflet, tăcut,
cu gust de cianură, mă sfâșie-un spin.

Mă caut în dorul ce moare-n pustiu
când calea spre cer e doar rătăcire;
din tot ce a fost nimic nu mai știu
iar amintirea e-o grea amăgire.

Mă caut în gândul pierdut într-o zi
când veste mi-a dat că nu mai exist
în lumea aceasta cu mulți indivizi;
în lumea de-acolo încerc să rezist.

Mă caut în viața ce azi m-a uitat
să-mi spulber trecutul pe fluvii stăvechi,
s-alunec – tăcere – spre-apusu-ntristat
și-apoi să mă-ntorc în lacrimi perechi.