Top-show-urile de-a moaca, la nunți, botezuri
cumetrii, acasă la Eforie.
La Eforie Nicu are reflexe vii
Acolo fuge el de drame,
Prezent la nunți, botezuri, cumetrii
Convins că mai sunt și-alte crame.

Ne-a demonstrat din câte știm
Că Archimede-i băutor de vin,
Și că volumul dislocat e mititel
Fața de vinul neplătit de el!

Nu-i pilangiu de azi, de ieri,
Iar când unii-l cred "pe moarte"
Vedem că dânsa n-are drag de el,
Ii dă un șut și merge mai departe.

Când"afumat" privește marea
Filozofează adânc in sinea sa:
De-aia este marea...mare
Fiindcă n-are cin's-o bea!

Compartimentul șmecherilor si interlopilor
de la restaurantul"Herculane"
"Herculane"-i "Capșa" ta de altădată
Local discret cu două mari despărțituri,
In prima stau doar șmecherii la sfadă
Plătindu-și prețul dublu la fripturi.

Aici s-au stilat si"fanții din obor"
Nu sunt gălăgioșii de-altădată,
Vorbesc in șoaptă, se-nțeleg ușor
Sunt șmecheri brici, și cu intrare separată.

Aicea vin si polițiștii
Și aliații, interlopii,
Joacă la cărți de ochii lumii
De masa lor nu te apropii.

In compartimentul greilor fostului regim
din restaurantul Herculane.

Aici vin boșorogii si miopii
Octogenari, care mereu injură
Le cad protezele din gură
De-s gata să dea"ortu'popii"

Sunt" greii" fostului regim,
Cei ce trăiesc din amintiri,
Ce-i rabdă moartea din priviri
Și-i rabdă Nicu Constantin.

Ei sunt"baștanii"de-altădată
Ce doar aicea ii găsești,
Deși n-au strălucit vreodată
Au pensii mari de-nțepenești.

Acasă ii așteaptă moartea
Și-l cred pe Nicu altruist,
Sunt neșcoliți și proști ca noaptea
Dar, vor pe gratis...un artist.

Când le simți nemernicia
Când a simțit că-i fraierit,
S-a dus la dracu șmecheria
Și-atunci artistul s-a ușchit!

Nicu in compartimentul cu pensii mizere.
Ãștia-s amărâtii fără de noroc
Le spune Nicu bancuri răsuflate,
Iar ei le-nghit nemestecate
Că Nicu e simpatic foc.
Epilog.
Mai vine rar și la "Antenă"
Cu bancuri "noi" de la Tănase,
C-un peștișor prinde-o balenă
De zic puștanii:șase-șase.
Adagio.
Tot lui Nicu Constantin
Cel mai mare umorist dintre umoriști.

Când il vedeam cum trage la măsea
Mă gândeam că timpul fuge,
Era un prunc pe când sugea
Acuma e bătrân si tot mai suge.

Referitor la cartea "ochelari miraculoși", povestită de el cu cel mai mare haz, si scrisă excepțional de bine de Cristian Brancu:
In "ochelari miraculoși"
Nicu, le mai spui gogoși,
Tu le spui, tu le miroși
In "ochelari miraculoși".

In lumea asta prefăcută
In lumea asta de horror,
Tu ne-ai adus munți de umor
Că și posacii pot să râdă.