agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-07-26 | | Înscris în bibliotecă de silvia gavrilov Aș sta, așa cu fața-n sus, Lovit pieziș de vreme Și-ncet ca un izvor supus Þi-aș murmura poeme. Și patul de sub șira mea, Podeaua care-l ține, Cu timpul s-ar dărăpăna Și-n casă-ar fi ruine Și peste molcomul prăpăd Peste privirea-mi oarbă Cu gura începând să vad Eu, năpădit de iarbă, Din somnul ca un trist magnet Ce știe doar să cheme, Þi-aș mai încredința încet Mistere și poeme. Albitul firii mele os, Schiloada chipăroasă, Lovit de pietre dureros Și mărunțit de-o coasă. Ar face gura și-ar sopti Despre ce e și nu mi-i În veacul de schizofrenii Pân-la sfârsitul lumii Și dacă varul cel nestins, Ce-i una cu folosul, Cu cinic urlet dinadins Mi-ar înghiți și osul, Eu, tainic, blând și tutelar, Călcând tăceri postume, Din toți pereții dați cu var M-aș reîntoarce-n lume, Către o casă, unde-acum Și moartea mai așteaptă, Până să-nceapă tristul drum De dincolo de șoaptă. Să-ți spun că încă nu-i târziu. Ruina e departe, Iar eu cu inima te știu Pe viață și pe moarte. Aș sta aici, pe-acest prundiș Pe care-mi este bine, Ca vremii, pus hotar pieziș, Să-mbătrânesc de tine. Să-mi sugă oasele-n pământ De parcă oase-aș plânge, Să fiu doar calcar și cuvânt Și-un ultim strop de sânge.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate