Îmi zboară printre gânduri
Fulgi de zăpadă
Care se așează apoi peste
Tot și toate
Îmbrăcând în alb și cele mai negre
Amintiri
Astfel încât, de departe, totul să pară
Atât de frumos și de pur

Clipa în care m-ai sărutat
Își dă mâna cu cea în care ai
Plecat
Zâmbetul tău dulce amar
Se împletește braț la braț
Cu minunea de fi existat
Urma palmei tale pe obrazul meu
Împreună cu o lacrimă rebelă
Se bat cu zăpada
Aruncând în toate direcțiile
Umbrele de tristețe
Care nu vor să intre în joc

Și peste toate, aerul rece din privirile
Tale
Se simte stăpân
Căci iarna e frig
Și nu poți lăsa
Altfel lucrurile astea
Decât congelate.

Numai eu stau deasupra tuturor
Păzind cu grijă peisajul
Imaculat
Ca nu cumva să se spargă
Pentru că lucrurile reci
Devin foarte ușor
Casante.