M-am dus la toaletă
Hârtie igienică deloc.
Iar săpunul mic ca BOC.
Fir-ar ea de CRIZÃ.

Să fi văzut pe a mea față ...ce figură.
Când am dus sticla la gură.
Berea parcă se evaporase.
Peste asta mâncarea mi se stricase.
În frigider iaurtul îmi expirase.
Să o i-a naibii de CRIZÃ!

Dau să fumez o țigară,
nu mai aveam gaz la brichetă.
În momentul acela
devenisem ca o fiară.
Bine că mai aveam una,
în cuier, într-o jachetă.

Vreau să aprind lumina.
Explodează becul de la lustră.
Haide dă-o încolo,
vrei să spui că e tot CRIZA ?!...
Nu, deloc.
Era supratensiunea.
Proastă era conexiunea.

Datoriile se cumulează.
Liftul în bloc nu fucționează.
Până la 7 urc pe scări.
Fiind un bloc de pensionari.
Spre locuri de veci
au mai fost și câteva plecări.
Dar de ce să avem noi remușcări.
Când în sfârșit oricine poate remarca.
S-a mai eliberat un loc,
unde acum putem parca.

Nevasta mă părăsește.
Fuge întâi pe la vecinul.
Mai apoi și cu poștașul.
Iar de acolo cine știe.
Cu toate că eu lună de lună
trebuia ca să-i plătesc
manichiura, coaforul,
facturile și telefonul.
Când era vorba de bani.
Era precum aspiratorul.
Iar când a plecat,
mi-a luat și televizorul.
Fir-ar ea de VIAÞÃ.
Ea tot timpul mă înșală.
Iar la tribunal judecătorul.
Era chiar amantul ...filfizonul.
Și tot pe mine mă tratează
ca pe cel ce-i infractorul.

Acuma m-aș spânzura.
De a mea centură.
Dacă era să o mai am.
Dar în tot acest amalgam.
Eu un ban nemaiavând.
CRIZA m-a făcut să o vând.