Încep cu niște comentarii. Pentru început, preîntâmpin observația "un haiku nu are titlu". Titlul nu este al haikuului, ci al textului. Pe agonia, un text trebuie să aibă un titlu. Și e bine așa, pentru că, printre altele, agonia este și o arhivă. Ulterior poți căuta un text utilizând acest titlu. Să botezi toate poemele "haiku" este ca și cum ai avea rafturi întregi de cărți în bibliotecă, pe cotorul cărților fiind scris "Roman". Cauți de-nnebunești!

Al doilea comentariu se referă la faptul că în ultima vreme, nesimțindu-mă în formă, n-am mai postat haikuuri. Până azi când, citind un articol al maestrului Șerban Codrin, am constatat cu surprindere că îmi evidențiază haikuul de mai jos. Așa o fi, mi-am zis și m-am decis să îl fac public.


amurg ostenit -
coasă ascuțindu-se
alene-n șopron