agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-07-30 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
Acum în tipografii mașinile dorm ca niște pești uriași
Prin ferestrele înalte noaptea își scutură sacii cu făină albastră Și curelele stau nemișcate ca niște panglici ale tăcerii Noaptea a pus lacătul ei nevăzut peste roțile care au vânturat glasul veacului Noaptea a neclintit aceste batoze ale gândului A legat în căpițe grâul pentru legănarea ochiului A oprit împreunarea literelor fulgerând ca solzii Și toată sala mașinilor e un muzeu cu monștri marini Cu un brâu sulul de hârtie pentru cingătoarea visului Visul atinge cu o melodie urechea frunzelor Și, pupile, rotativele se dilată în orbita nopților. Fluture, plumbul și-a lăsat polenul pe degetele zețarului La ora închipuită umerii lui nu se mai apleacă peste oglinda cuvântului El trezește dangătul care doarme în clopotul apusului El ca o lampă desenează în unghere conturul cântecului Ca vegetale metalele primesc clorofila cernelei Foile se sărută Se fecundează rădăcinile vorbelor Jurnalele, afișele, câte curcubeie Strigătele cresc, învăluie ca o pădure de liane Plăcile vibrează Și flutură basmalele coalelor O licoare se urcă în eprubeta vântului Sângele gândului circulă în artere dinamourile Se amplifică zumzetul tiparului ca o aclamare sub balconul învingătorului. De aici, mașinile se smucesc în curele Izbesc cremenea minutului În zăbale spuma e dantela de strigăte În coamele lor manuscrisele au împletit bucle Și literele aruncă lumini ca brățările dansatoarei Agită teancul de hârtii ca tot atâtea mâini pe peronul despărțirii Þâșnesc semnale asemeni contrabandiștilor din tufișuri Se împletesc serpentinele de culor și de imagini Se desface o cortină peste balul inscripțiilor, cerneala. Ucenicii culeg zvonul în tăcere ca scafandrierii Aleg cochiliile Mărgeanele rare ale versului Joacă în palme pietricelele silabelor Alătură ecourile precum un pianist clapele Aruncă pe umerii planetelor o beteală de cântece. Tipografii, voi sunteți țâțele pământului Prin spuma voastră se limpezesc dantelele glasului Și mieii închipuirii vin să bea laptele vostru Laptele vostru se umflă în cana văzduhului Flutură o eșarfă de azur peste întinderi Și o lumină se desface din voi ca din frunțile sfinților. Tipografii Cutii pentru bijuteriile visului Evantalii de ape Glastre pentru buruiana inimii sălbatecă Oglinzi în care imaginea sufletului se adună Precum în fundul ceștilor de cafea rămășițele nopții Ale nopții care tulbură tălăngile plantelor Și vrăjitoarea atentă poate rosti adevărul impalpabil. Cărțile sunt încă umede de sărutul mașinilor Limba primește gustul amar al plumbului Cărțile vin pe buzele mele ca toate șipotele Ca toate păsările Cărțile: câte lacăte la poarta de stejar a solitudinii Cărțile: câte trepte înspre ferăstruica deschisă nevăzutului Din tipografii pornesc trâmbițele de nouri Din tipografii izbucnesc havuzuri vocile În cearceafuri trupul furtunilor Și ca fântâni, tipografiile se adâncesc în argila nopților.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate