eu trăiesc un milion de ani.

în primii cinci sute învăț să iubesc.
pun capul pe pernă și gândesc:
cum ar fi să fie cerul nopții,
purtând stele în haine.
sau rădăcină sfredelind,
căutând în adânc.

următorii cinci mii construiesc rozalii.

cel mai greu îmi va fi la petale.
trebuie să fie treizeci și trei
de orice culoare.

apoi încă cincizeci de mii voi trăi
destrămând schele de lemn
de pe pereți ce-i voi zidi.

și mai apoi, încă cinci sute de mii,
voi crește copii, voi tăia pomi și
voi fi drum pentru călători.
pradă pentru invadatori.
apă pentru drumeți.
și umbră de nori.

și câți ani vor mai rămâne voi muri
până când un milion
se va împlini.

deși, dacă stau să mă gândesc,
despre toate am învățat să trăiesc
numai din această viață.