Dialog Romică Þociu și Cornel Palade.

Romică.

Catrenele nu-s apocrife
Ni le servește don'Felipe,
De nu-l ținem de subțiori,
Ne face de lumânări.

Voi știți că nu le avem cu drama
Și arta noastră-i panarama,
Această artă-i o folie
C-aduce-n scenă veselie!

Palade.

Ne prezentăm ca doi șucari,
Cu șarmul nostru în cuvinte,
Cei mai a-ntâia miștocari
Să moară ăla care minte!

Noi vă dăm precum se știe,
Bani și lui, și bani și ție,
Nu vă dăm telenovele,
Dar vă dăm ...telelovele!

Romică.

Deși suntem greșiți ca mutre
Și tot greșiți ca lăutari,
Vă facem munți de veselie,
Da' ne pupați că dăm biștari!

Palade.

Râdeți cu doi mucaliți
Ce vă fac mai fericiți,
Râdeți cu doi miștocari,
Da-i pupați că dau dolari!

Romică.

Nu vă mirați când bârfitori
Lovesc în a noastră muncă,
Că nici proștii nu aruncă
Decât în pomii roditori.

Romică Þociu și Palade, care s-au
reprofilat pe Național Tv.

Quatro catrene nostalgice.

Pe-atunci erați în cea mai bună formă,
Erați vioi,haioși, făceați "umor de comă",
Vă admirau țâncii, chiar și suburbanii,
Că în umorul de atunci, țipau doar banii!

Umorul vostru de acum, e-o dramă,
Vă pierdeți timpul pe reclamă,
Dar faptu-i foarte evident...
La vremea ceea, aveați și bani
și mult talent.

Acuma voi sunteți plini de păcate,
Că țineți în cătușe muzele-arestate,
Acuma tot talentul e ascuns în voi,
Din lipsă de parai, ați declarat umorului
război!