Doamne, ale Tale dintru ale Tale,
Ai lăsat în lume mila, pacea și iubirea,
Edenul în dar ne-ai dat,
Pământul...Dar ni l-ai lăsat...
l-ai luminat.

Ce Mare Ești Tu...Doamne,
Luminile Tale Sacre,
Le-ai așezat în noi, cei fără de păcate
de la început, când ne-ai creat.

Grădina Edenului ai coborât-o
din cerul Tău și ai sfințit-o,
Să trăim ca Sfinții
între cete de Arhangheli și Îngeri albi,
Dar n-am știut atunci
să păstrăm... Lumina Ta cea Mare,
am stins-o, cu marele păcat,
Măr de aur noi am luat...
n-am ascultat de Tine Doamne
ne-am rușinat, când l-am mâncat...
Și am ieșit din poarta veșniciei Tale,
iar în lume stricăciune și pieire a venit...
trupurile noastre au adormit...
căzut-au din Lumina Ta, Cerească...
s-au înlumit... și lut alb... au devenit,
Veșnicia noastră, noi am prăpădit.

Dar n-ai uitat vreo clipă...Doamne,
să ne lași Lumina Ta... speranță,
Pe Iisus Emanuel, L-ai coborât în lume...
să împlinească voia Ta... Cerească,
El Hristosul, ce în lume a murit... pe cruce,
să ne răscumpere... Lumina veșniciei noastre.

Când vei reveni Tată Ceresc...
Edenul pierdut, Îl vei lăsa din nou în lume,
Pacea și Lumina Ta...
va fi din nou... o veșnie vie,
pe acest Sfânt Dar... Sfânt, numit Pământ

01.08.09 / 07:50-07:58 Romeo – Nicolae + ASiIiVRo