înainte cu o zi, la cârciumă
gospodarul, bându-și cinzeaca
sau dubla sută, le zice tovarășilor:
mâine tre să tai porcu.
și zice așa, indiferent
scobindu-se-n nas, scărpinându-se-n cap
de parcă ar avea de tăiat un buștean.

de obicei, dacă vremea nu-i moale
se ține de cuvânt: disdedimineață
încotoșmănat în șuba din material sintetic
încălțat cu cizmele de cauciuc (tot sintetic)
iar pe cap purtând căciulă rusească
de preferință cu două numere mai mică
gospodarul iese la pișare;
și-n timp ce desenează cu jetul
opturi răsturnate-n zăpadă
gândește:

”tare te-aș mai ține, porcule, căci îmi ești drag
însă și cu tine-n ogradă, și cu slănina-n pod
nu se poate”

alungând această falsă dilemă
înhață cuțitul, pentru că
deși cărturarii și fariseii
recomandă insistent electrocutarea, în scopul căreia
au și tras curent prin toate satele
și prin cătunele cele mai obscure
tot cuțitul rămâne de bază:
așadar îl trage pe tocilă
polizor
pilă
gresie
maniacii chiar pe cureaua briciului
pe piatra de mississippi și pâslă

mă rog, hai să escamotăm preludiul
în completarea căruia sosesc ajutoarele, vecini haini ale căror fețe
roșii și degenerate cer țuică;
hai să ne concentrăm asupra operației în sine.

operația-i simplă:
fără anestezie
croitor improvizat, gospodarul
îi face-n gât buzunar.

scurt.


.................


guițat și zbatere

grohorcăieli

relaxare

..................

pauză pentru băut țuica
din cănuțe cu motive florale chicioase
și spălate neglijent pe la toartă
.................................