aseară ai inventat întunericul
privit printre pleoapele unei
dimineți anterioare
în doi

mi-ai acoperit ochii cu aviditatea
unei urechi dezmierdate de vreun
Ludwig van
și-ai stins cu o picătură de salivă
ultima lumânare
ce-mi ardea pe limbă

coliviile din încăpere s-au deschis
pătând obscuritatea cu
beatitudinea unei șoapte
gura ta s-a deschis
pătând liniștea cu
tevatura unui sărut incognito

aseară stăteam pironiți unul într-altul
ca două oglinzi paralele
reflectându-ne reciproc impietatea
în timp ce noaptea ne iscodea din spatele unei jaluzele trase