am privit
și el mă privea
nu vedeam prea bine
sângera din el sau din mine

alături
plângea cineva
vedeam cărările moarte
și ea
nimeni nu mă strângea
cerșetori cu barba plină de nea

deasupra
cu ciocuri deschise, albastre
cocorii secerau printre astre
mi-era frică și milă
când auzeam în ciocul lor câte-o stea
cum crapă în pântecul viselor noastre

acum
doar liniștea privește din drum
fără să bată
petale uscate se desfac de pe piatră