Viscol apasă chemarea,
rupe-n morminte elanul,
suplă e azi alinarea,
fumegă-n sânge titanul.
Cioburi de vânătă piatră,
hrana târzie îmi este,
rup timorat de pe vatră,
pâinile albe, rupestre.
Strigăt de acvilă-n noapte,
frate îmi e cu veninul,
murmur crispatelor șoapte,
parcă-mi alină destinul.