Se sărutau prin parbriz de parcă-ncepuse Sfârșitul Lumii,
clătinând până-n boxe cel mai viril bloc al Capitalei.
Printre fulgerele albastre, stele și rămurelele negre,
le tot zâmbea ca un bunic etern Atotștiutoarea.

Poetului neșoptindu-i că-n blocul negru puțin către parc
un viitor soț Iubitei strânse aprig în brațe abia așteaptă,
nici El neștiind ce, sorbind un aer feromonal auriu răcoros,
ștergându-și fruntea buimacă, tu, tu, tu ești cel norocos!