Silabele se bat
Să își găsească locul.
Cuvântul geme
De vremi îngenuncheat
Să-și spună moartea
Pe-ndelete
Dar, parcă doarme
Ne-ncetat.

Salonul de urgența,
Zace
Îmbătrânit, plin de tăceri
Și strigă răgușit, în noapte,
Coșmarurile-i lungi de ieri.

Sălbatic mă cuprinde
Duhul!
De umbrele prelungi
Mă-mpleticesc.
Pe holuri, iată, bate vântul
Strigoiul doarme
Pentru veci.

Sub ochiu - ngălbenit de patimi,
M-am strâns, păcatul să mi-l iert.
Că mi-am nesocotit porunca
De-a spune, orice-ar fi,
Ce-i drept.

Azi tac.
Am înțeles odată,
C-a spune
E-o tăcere-n trei;
Rostite una câte una
Cu pauze prelungi
Cât vrei.