În gândul meu cel cu ochii triști,
Eu știam, o, floare, că exiști
Ca o rază într-o primăvară cu Soare
Reflectată de-un câmp cu ninsoare.

În visul meu cel cu ochii deschiși
Credeam că ești tu, dar tu dispăruseși
Ca o altfel de rază înecată în mare
Aburind acolo de prea multul soare
Și dezbrăcată de înțelesul primar
Al lunii lui făurar.

Și cu tot acest tam-tam livresc
Iartă-mă floare, că-ți spun :Te iubesc!