Incognito prin moartea cataleptică de astăzi

Și lumea-n care voi intra e o lume strâmtă de imagini.
Picioarele mele n-au loc decât călare pe umerii vehicoli.
Coastele pe care-mi trec gândurile haihui duc brusc în râpe.
Îmi întâlnesc cu tata morții. De la bunic tot satul vechi.
Iubirea negăsită își lasă ceață. Muntele înfrânt ne-nghite.
Pădurea își lansează valuri spre orașe. Ateneul dacic vine.
Nu știu de ce ploile secătuiesc stâlpii de înaltă tensiune.
Energia eoliană devine mai mare sorbind forțele terestre.
Sânii mici ai femeii sunt alții. Brațele ei liane. Părul umbră.
Dinamitez ce rămâne-n urmă. Spectacolele vieții se amână.
O iubire de noi. Drumuri mă animă. Nu mai stau niciunde.
Mă săgetează dureri. Mă pun pe masa rotundă. Nasc Graal.
Nacela mă dezumflă și-mi pune în loc paie. Mă mumific.
Nu-i niciun canibalism apocaliptic. Ci doar trecere-n infern.
Tot pute în orașe. E îngrășământ. Pentru torța mea de carne.
Și văd politicienii de azi. Vor să aibă șălașuri de nomazi.
Scandaluri guvernamentale. Se intră în virajele prăbușirii.
Muzeul istoriei nevrute se deschide. Plin de mostrele corupției.
M-am scufundat în recele izvor de smoală. Arăt azi a fantoșă.
Marele val de tzunami m-ajunge. Pe umerii lui spumoși urc.
Nu-i vreme multă. Ne facem altă casă acolo. Și-altă țară. Help!