agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-08-08 | |
Vertigo oniric
Un vis straniu. Triplu. O capcană dusă până la intimidare. Autorul ei? Să-i zicem cum vreți voi. Apar însă doi urmăriți. Nu eram eu. Ci alți doi tineri. Sechestrați parcă într-un lift. Poze din Hitchcock. Cu porcușorul criminal. Acesta e! (După marioneta din visul tinerei! Doi frați. Unul paralizat. De formă. Care acționează. Celălalt o iubește pe blondă.) În visul meu apar doar urmăriții. Deodată eu sunt unul din ei. Din momentul când găsesc un album. Îi dau femeii o poză. Spune c-ar fi ea. Ca victimă… Ieșim din lift. Se taie filmul. Nu-mi amintesc decât că fugeam cu ea. Pe o scară înaltă. Pe sub trepte ieșeau tentacule subțiri. Albe. Eram altcineva. Sus barieră. Femeia în rochie albă. De pânză topită. Zână! Am rugat-o pe Zână să caute o deschizătoare. Am sărit-o. Felicitări dincolo. Un prinț îi cere mâna. Nu mă văzuse. Stabilisem un pact. Așa că-i declar că mâna ei e-a mea. Îi promit că va avea șapte copii. Și-atunci îl văd însoțit. Prințesa îi stătea acum la braț. A mea dispare. Nu știu cum. Curtea are un fel de măscărici. Într-o altă sală. Urmărire. Brusc mă văd aruncat printre ei. De fapt stau aici arestații. Sunt printre suporterii prizonieri. Da. Put când apar și eu. Toată tribuna lor pute. Nu știu la ce asistă. Așteaptă hrană. Se țin de frânghii groase. Ca să urmărească jocul. Fac roată. Când vine unul nou. Îi fac să nu se mai deranjeze cu mine. Aici îmi zboară filmul. Spre alte două subiecte onirice. Proful meu de doctorat îmi scrie. Îi cerusem să plec afară. Ca să caut urmele scriitorului studiat. Care a trăit și în exil. Îmi spune noile reguli. Trebuie să susțin examen cu invitați. Știe ultima noutate. Bucureștiul are cu Scoția un contract. Pentru terminarea școlii. Doctorandul se perfecționează acolo. Dar acolo ce să fac eu? Scriitorul a murit în Elveția. Să verific. Vizitase Scoția?! În niciun caz. Deși a stat zeci de luni afară. Franța. Italia. Germania. Polonia. Luxemburg. Þara Cantoanelor. Totuși accept. Îl voi căuta prin Scoția. Dacă așa vrea și profu’. Tocmai reîncepuse anul școlar. Mă trezesc în Tulcea natală. Alerg prin școli. Mă însoțește o bună prietenă. Unde voi preda? Cu reformele verii s-au schimbat multe. Inspectorul mă îndrumă. La Liceul de Artă (unde am fost prof de mult). Și la Pedagogic. Între timp iau autobuzul. Pentru că am domiciliul la țară-n Deltă.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate