Atârnă-n grele juguri nori de ploaie
Peste pământ, surpându-l sub torente
Compuse din pâraie purulente,
În curgerea băloasă prin noroaie.
E îmbibată hâda fața-a humii,
Cu năclăite riduri schimbătoare,
Când prinsă-n hăuri, apa, de vâltoare,
Se potopește pe întinsul lumii.
Brăzdare de lumină nasc gorgane,
Amestecate-n zbuciumul de tunet,
Sub ele ard copacii ce se-ncumet
Să steie drepți sub albe iatagane.

Aduce moarte strângerea nebună,
De fulgere și neguri în furtună.