agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-08-08 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
1. Biserica
Era ca sculptată din os Biserica cea fără pronaos Insulă tulbure șlefuită-n jad Cu scene din mult încercatul Þaringrad, Cu părinți în alb pe creneluri Și preplumuri purpurii de femeluri, Cu arcași pteromorfi și bombarde, La răscrucea a trei bulevarde. Tufe din plante necunoscute Dădeau roată bisericii, pe sub volute, În acea parte de oraș, se-nțelege, Când o vreme matinală trimetea etern adieri blege. 2. Lucarna Au ajuns acolo amândoi, într-o plutire Suind deasupra tufelor prin ceața subțire. Apoi din nou, și iară și iară Ocoliră lăcașul cu horbotă rară, Mai sus, spre clopotniți, degeaba, Îi mâna dragostea, îi mâna graba… Înfrigurați, chiar în aer, apoi Se dezbrăcară și zburară goi Deasupra tufelor iarăși: numai piele și carne. Proptindu-și tălpile de pervazul unei lucarne Au pătruns înfiorați de mirezme, înnebuniți de gust Amândoi deodată prin lumenul îngust. 3. Sf. Ieronim Giganticul nàos îi împresoară (Ce mică, bazilica, părea de-afară), Iar acel, cu mutra prelungă, sfânt Ieronim, Patronul ulcerelor de tipografi la regim, Zâmbi spre fata ce-i zboară prin față Și-și puse buzele pe talpa de gheață. Iar fata, la rându-i, zâmbește, Barba sfântului o prinde-ntre dește Și-apoi o lasă. - Ce-i? Parcă ești mai frumoasă! Soțul gol i-a șoptit de neunde. - Nimic, dând din palme răspunde. Și plutesc mai departe. Și simt, mișei, Cum un dulce secret se strecoară-ntre ei. 4. Revelație - Spune-mi: crezi în Dumnezeu? - Nu. - Bine, dar stă acolo, mereu! - Unde? 'n suportul ăla ce ne privește? - Mda. El este. Ruginește Peste tot. Când vrabie, când cardinal, Când balaur de cârpă, acefal... Știa că nu cred și zâmbea. Aici e trist. Are privirea grea. - Femeile-l fac să simuleze. - Ce? - Știu eu, poate cum stau ele, viteze. Ciute în fața marilor fiare. Priveau amândoi la disperare Suportul tulbure, de argint pătat Pe damascul verde cu macat, Suportul rece-n altarul gol Cu iluzii de suporturi în carambol. Metal tutelar în străvechea zi. Închiseră ochii. Sfeșnicul pieri. 5. Călătoria Și-acum să descriem tăcutul voiaj Cu plopi nefirești, din etaj în etaj, Pe cruntul ocean de sferule verzui, Sineli ovoide purtate hai-hui, Răcori gâdilându-le coapsele goale Și țărmuri ciudate, departe de cale. O, cum veneau, iarna, cu luntrea pe vânt La capătul străzii cu scări de pământ. Era o banchetă acolo, vopsită Cu roșu pe stinghii. Bulboana pitită La mijlocul apei îi tot aștepta Și luntrea-le-n gol le tot răsturna. Ce valuri suiau în alint, pe tăcute, Și cum înotau spre o insulă iute. - La fel de albastre sunt tufele, da? Vecernii se-nalță-n bazilica de baga. 6. Surorile Din nou un amestec de vară și iarnă, Din nou au intrat, amândoi, pe lucarnă Și iarăși sărutare. – Să fugim De libidinosul sfânt Ieronim. - Să mergem mai sus. Lângă clopotnițele mari Surorile dantelărese țes șalvari Pentru mine. Le cunosc de multișor. - Le iubeși? Dădu din umeri, ușor. Începură să suie pe-o scară sidefie Ce trecea prin cartiere din copilărie, Unele noaptea, altele dimineața, Se scuturau pernele, țipau tocilele, trecea viața În clopoțeii gunoierilor, în vase de sticlă cu bezele, În gemetele gospodinelor infidele. Apoi noapte iar, cu mari ochi în cale De revopsite tramvaie goale, Pâlpâiau reclame, nictitante. Iedera creștea, Mormăia sonorul grădinilor de cinema... - Ai obosit un pic? Ultimele trepte treceau prin nimic. 7. Tunelul Dar erau aceste din urmă trepte atât de roase Că le-au suit de-a bușilea sub boltirile joase Și-atât de tare-i amețea Înaltul C-au uitat unul de altul: El se duse la dantelărese, Îi dară vișinap și delicatese, Apoi stătu la masă cu cele două iubețe: Ciorbă de miel, angemaht, cornulețe... Vai, și ea, la rându-i, legală, Se cufundă goală În imensa cupă cu rachiu de ienupăr Din living-roomul lui Garry Cooper. Pe urmă s-au trezit În tunelul alburit, Pardosit Cu clisă. Erau siguri că urmează o curbă închisă, În fund ardea palid bec, Li se părea ne-ncetat că trec Iterații roșii, vagi figuri oafe, Poate lalele, poate garoafe Emanând un miros cald: Frunza verde sticlea, ca de smarald. 8. Fiara Ieșiți din zona de câlți, de puzderii, de lână, Porniră goi, ținându-se de mână, Ducând ocale surde-n coșarca spaimelor: plină, Pe podeaua proaspăt unsă cu creolină, Era noapte de mult, cu reverberații în clește, Când au simțit că cineva-i urmărește. Înlemniră! O, vâsc al inimilor: paloare levogiră: Venea o felină cafenie din întunecime, Molatică, veselă de cruzime. N-aveau cum a se ascunde și plutiră așa De la garoafă la garoafă. Curba le era Din ce în ce mai dulce, din ce în ce mai grea, Lacrimi uriașe le picau pe dușumea. Mereu mai aproape, mereu râzătoare, Simțeau cum fiara le sufla dogoare, Și-atunci, într-un ultim efort, Bătură la poarta cu resort, A patruzeci și patra poartă la fel Cu celelalte porți de oțel. Și-n scârțâitul ivărului, sfâșietor, Clănțăniră dinții fiarei curmați în zbor. Aleluia, aleluiră corurile salvatoare: Era o rotondă matinală. Era sărbătoare. 9. Curtea interioară Gata de drum, gata de sacrificiu, Au ajuns la secțiunea printr-un imens edificiu. Acolo-și duceau traiul zilnic, plin de păcate, Numeroase familii scăpătate. De după rufe, din bucătării, din saloanele de ebonit, Mâini subțiratice le făceau semne de bun venit. Se treziră cu palmele făcute pahare, Strigând un nume la-ntâmplare. Auzeau voci de meseriași plecând la târg, Zăriră balcoane cu rodii în pârg. Întrebați: ce vor? de sus din balcoane, Au zis c-au venit să scuture burlane, Și-unde începură să zboare Burlane, coturi cu cuie cu floare, Date cu bronz, cu negru, spoite Cu var. Portocalii, ruginite... Curând fu curtea plină de ele. Se așezară la treabă printre zorele În sunetul unor clopoței de porțelan: Fiecare sufla funinginea dintr-un burlan. 10. Funinginea Și deodată, cam pe la șase, Totul fu invadat de puzderii negricioase. Pieriră rufele, vocile, tot. Dispărură curtea, clădirea, lot cu lot, Iar spațiul cel negru se-mpărți Pe încăperi precise, pe fragmente, pe felii. Săli, coridoare, odăi, pasarele, Turnuri, saloane, mansarde, capele, Subsoluri, cămări, paraclise, Toate cu ușile deschise Și-n fiecare turn, în fiecare odaie Aceeași fiară cu ochi de văpaie, Aceeași fiară care-i urmărise Molcomă, crudă ca-n vise. Fiară Didonă, fiară Belindă Surâzând când nu reușea să-i prindă. 11. Tancul Totul era etern, totul era integru. Totul părea vânăt spre negru Când, în sunet de flaut și tilingă, Totul se-ncenușă: începuse să ningă. Apoi totul fu alb cu numai o pârtie șuie Spre care suiră spre piscul de gheață verzuie. Se zărea prin viscol ca-n apocalipsă Departe, străvezind o nostalgică elipsă, Unde-i aștepta duduind pe loc Un tanc cât o corabie la iernat în doc. Rebegiți, zdreliți din brizant în brizant, Ascultară cuminți de comandant Și pătrunseră pe turela deschisă, În aburul cald de benzină, printre crengi de tisă. Înveliți, ocrotiți, goi, ca la spovedanie, Se mișcară lent pe patul de campanie, Se-mpreunară cu scâncet dur Și priviră limpede jur-împrejur. 12. Sf. Elefterie Curgea o umbră de rai vopsit, Clătina din clopotniți marele naos scorojit Și chiar lângă lucarnă, violet pe jumătate, Sfântul Ieronim cu buzele țuguiate. Tremurau de frig și de-ntuneric mut Plutind încet spre lumenul știut. Zăriră lucarna și țâșniră prin ea Ca două efluvii. Amiaza gemea De lume. Coborâră spre caldarâm, peste tufele-n ceață, Travesară-n fugă întreaga piață Și se pierdură, goi, de nu știu câte ori În forfota multicoloră, printre trecători. Râdeau de bucurie că-i aevea tot, Și streașina, și burlanul rupt în cot Și Dâmbovița furișată prin ulei și materie Dincolo de biserica Sfântul Elefterie. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate