Iartă-ne, căci n-am știut
Că ochii-nchiși mai bine văd.
Și doar tăcerea ne vorbește
Atâta timp cât ascultăm.
Ne apropiem uneori de stejar
Să mai plângem,
și el ne ascultă.
Căutăm ceva în cuvinte,
dar nu găsim decat puțin.
Punem o sămânță și ne credem
îngeri, dar iar greșim.
Dăruim iubire cui ne convine,
dar nu la străini.
Iartă-ne, Doamne, alături erai,
ci noi în tulburare căutam
să te găsim.
Cristal, indigo, genii se
mișcă pe pământ.
Vrem sufletul să zboare,
iar trupul, fie polenul din floare.
Mai bine așa decât orbi cu doi ochi
și nebuni de zgomotul acestei lumi.