Adie peste obrazul veșted,
Adie vântul, sau poate gândul
Ce mă duce la tine.
Adie peste inima-mi copilă
Și peste trandafirii ce mi i-ai dăruit,
Adie peste zâmbetul furat cu un sărut
Și peste fiecare mângâiere,
Sau șoaptă,
Sau privire.
Hm!... Se poate chiar să fi greșit?
Nu!... Nu era vântul și nici gândul,
E fericirea, ce sufletu-mi inundă.