Eu cum m-aș înneca mai simplu
Și cum m-ați mai strivi și voi ?
De n-aș mai repeta un ciclu,
De n-aș greși fară să voi.

Am vrut să țin în palma tristă
Petala ta cu sânge hoț,
Privirea ta cea ametistă
M-a înșelat spunând că poț.

Dar totuși eu am rupt șuvița
Ce-a curs timid pe sânul tău,
Ce crud a dat în zori sentința
Golind un loc în locul său.

Aș mai privi un an la soare
Și m-aș iubi cu altă floare.
Dar tot privirea ta mă are,
Obrazul cu'al lui semn de sare.