De ce e negru tot ce mă înconjoară ?
Și gândurile și fețele oamenilor
Și frunzele copacilor
Și zâmbetul tău
Și aerul ce-l trag în pieptul
Negru ?
Privirile ce mă lovesc în priviri
Sunt pline de funingine
Picioarele se târăsc într-o clisă
Murdară
E așa o stare întunecată
Pe care o simt că mă apasă
Pe ceafă
Și nu mai știu dacă ce-mi urlă
ÃŽn urechi e vuietul negru al
Crivățului memoriei
Sau tacere deplină a nenăscutelor
Idei
Sunt singur, învăluit în mantia
De cenușă a zâmbetului
Mort la datorie
Și nu-mi doresc decât o clipă de
Liniște ca să pot să-mi trăiesc
Mai profund
Tristețea.