umbra vârstei în supliciul bătrâneții
omul îngândurat știe ceva
între noi și el sunt întrebări
și răspunsuri covârșitoare
cum facem schimbul
un pământ ponosit de iluzii în priviri
el mângâie pe genunchi
umed rumegușul singurătății
din omături respiră grauri de ceară
litanii curmate cu un gest solitar
omul îngândurat pe distanțe enorme
știe ceva
cum tace surâde cum nici nu ne-aude
cum poate ne trece
prin neprețuită inima sa