Moneda desfătării e
mult prea scumpă pentru mine,
arginții de-i port sunt,
prea mărunți și nu pot
acoperii încercările mele disperate.
Sunt demn de milă, uneori,
ce dacă par un firfizon,
e bine primită câte o palmă,
dată de la biata viață.
O să mă fac eu mare,
prind a gândi uneori,
o să plec și eu precum migratorii,
în țările calde și pline de miere,
să fac și eu tumbe în motoare pline de cai.
Sau poate e mai bine să-mi găsesc altă
slujbă, mai bine plătită în haosul de ne înconjoară...