agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-08-18 | |
e ceva în aerul nopților noastre
un iz de toamnă coclită care ne face incandescenți n-am îmbătrânit la timp zgomot de pași niște voci 2 sau 3 idei pierdute din nebăgare de seamă niște drumuri care nu se știe unde ar fi putut duce nu le-am urmat niciodată până la capăt stingi țigara și cobori într-una din acele dimineți când apatic privești lumina ea intră prin storurile trase se așază la masă cu tine te acoperă auzi oameni le observi fețele descompuse gesturile moi calde leneșe respiră lângă tine iar asta nu îți mai spune nimic sălbăticia ta doarme de mult pe o pajiște arsă nicio fereastră doar uși fotolii dulapuri tavanul prea jos ai vrea să fii cât mai departe de aici undeva în cafeneaua rusească să bei ceaiuri amare făcute-n samovare-argintii să fumezi mult să asculți caii cei negri alergând spre capătul lumii zilele astea ne sfarmă între dinți ne rumegă cu plăcere ne scuipă cu milă printre ceilalți ar trebui să le mulțumim frumos și să dormim liniștiți mai departe apoi ca și când un fulger peste apele calme ca și când 1000 de ferestre deschise înspre mare deodată toamna și iarna și toate visele noastre alergând să ne prindă din urmă frumoși sunt bărbații când scormonesc printre femei de împrumut caută ceva strălucitor ceva de îmblânzit tristețea amăreala aia cu ochii întorși spre înăuntru pe care o poartă cu ei ca un drapel alb fluturat întru aducerea lor aminte ____________________________________________________ la detaliile astea m-am gândit înspre sfârșitul verii cu puțin timp înainte de a pleca iar înspre nord cu puțin timp înainte de a mă reîntoarce în iarna care a urmat aveam să descopăr cu uimire că el chiar m-a iubit iar asta desigur nu mai avea nicio importanță avea să fie ultima iarnă a îmblânzitoarei de lei desenați cu cariocă neagră pe geamurile sanatoriului ascultă acest text în lectura autoarei
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate