Deci voi sta cu botul, cotul, totul
prins într-un cârlig de cerul gurii
smuls din aerul infect, pilotul
vidului și al făpturii.

Vai, voi sfârși pe o tingire
și sărat voi fi cu iuți meteoriți,
hrană pentru altă-naltă fire
de flămânzi în foamea mea veniți.

Când zeul mă-nghite, zeul încă viu,
prăbușit în burta-i ca-n fântână,
parte chiar din carne-i am să-i fiu
damf și chiar idee, o fărâmă.