Eram întotdeauna
numai o clipă
în spatele vostru,
dar clipa era un univers
ce ne despărțea.
În spatele vostru,
printre pași,
o prăpastie
plină cu visuri și speranțe
pierdute pe drum.
Lacrimi și zîmbete
rătăcite printre ele
nu aveau nume.
Vă astupați urechile
auzind chemarea
și grăbind pasul
vă depărtați,
străini printre stăini.
Cioburi de oglinzi
căzute din visurile mele,
sclipeau în drumul vostru,
dar nici o rază
nu ajungea la voi,
un diamant în întuneric,
cenușiu și rece,
singur și tăcut,
un solitair pierdut,
mereu o clipă
în spatele vostru.