Albă ca Zăpada are
șapte feluri de pisici, –
de alt soi e fiecare,
iar pisoii sunt pitici.

Cea dintâi între princese
e un siamez (dar n-am
să vă spun exact prin ce se
ilustrează acest neam).

Un persan albastru,-a II-a
(rasa i-o cunosc pe sfert)
are botul ud ca roua
fi’ndcă bea tot lapte fiert.

Că-i mai albă ca zăpada,
pe a III-a n-o prea rabd
(dar pe Albă ca Zăpada
nu o doare acest fapt).

Păr electric are-a IV-a
când o mângâi în răspăr;
botezată Cleopatra,
e-o regină,-ntr-adevăr.

Maidaneză, cea de-a V-a
nu dansează bolero,
ci, pe seară, bate mingea
cu motanul lui Perrault.

Cu o blană ca mătasea,
dar cu sufletul stingher,
o jumate dintr-a VI-a
e-a lui Erwin Schrödinger.

(Pe cealaltă, dl Erwin
a ucis-o în secret, –
căci stătuse prost cu nervii,-n
pubertate, pe cât cred.)

Invizibilă, a VII-a
are zgardă de lamé;
trebuie să vie noaptea
ca să vezi ce neagră e…

Mai fusese o a VIII-a,
dar s-a otrăvit c-un măr.
(Cârja Babei Cloanța-i propta,
azi, a crengilor de măr.)