Tăcerea e uneori ascuțită
o ghilotină a imaginației eretice
sau luciul unei săbii de samurai
se rostogolesc capetele unor speranțe aiurite
gânduri irealizabile în ochii mirați de frumusețea uitării
ce aștept e pur demențial
să-mi mărturisești câți ai păcălit
doar prin mersul de felină pe nervii întinși între zile mute
cu pasiunea ta mistuitoare în liniște
precum un dumnezeu în așteptarea darurilor
să auzi până și pasul sacadat al secundelor
pe trupurile noastre transformate drumuri lungi
fără capăt visele despre o posibilă întâlnire
mă împing tulburat sinucigaș
până la paharul de pe noptieră
amarul unui răsărit mecanic
și acum ce om mai poate înțelege
discreția unei respirații în vers
devenită insuportabilă
până aici dau voie iluziei în sânge
porției necesare de nebunie
încât lumea răsturnată să-mi pară normală
s-a sfârșit asaltul romantic
nu mai fac nicio declarație decât
după capitularea ta necondiționată