Stau și aștept cu ochii în tavan,
cineva tîrăște o ladă,
hîrjîitul îmi intră pe sub piele,
o furie mi se înalță spre gît,
închid ochii să nu mai aud,
doar tăcerea ne îngroapă
în morminte cenușii.
Undeva zbîrnîie un ceas,
se aude strident
prin ușa deschisă a balconului.
Săgeți de foc îmi găuresc ochii,
nisip din zile fără lacrimi,
uscat și fierbinte.
Mîna lui mîngîie fusta,
deasupra genunchilor
simte o jartieră răsucită,
se uită în ochii neștiutori,
și șoptește mai mult pentru sine
ești o fetiță!
mai tîrziu.......