În noaptea negrilor tăi ochi mă pierd, visez și cad și mor,
Zâmbesc și plâng, oftez și râd, îmi frâng și aripile-n zbor.
O zi, o noapte-o săptămâna, atât trăiesc fără să știu.
Când mă trezesc, tu ești plecat și totul în jur e pustiu.
Și-atunci eu dorm, deși sunt trează și ei mă cred ca fiind a lor,
Încerc să fug, dar nu mă lasă, ei nu știu cât îmi e de dor.
Și vreau să vii, să fii aici, în ochii-ți să mă rătăcesc
Și, fericită, să-ți iau mâna și să-ți spun iar cât te iubesc.