Trupul tău,
acest acordeon la care cântă când nimicnicia, când Dumnezeu
vas de lut în care fermentează dorințele deznădejdea
Ești mai mult
Părți din tine se pierd în sufletele altora
Trupul meu ești tu
acest acordeon la care cântă degetele și dragostea ta
se va rupe din mine
un ghem de vise îți va purta surâsul
si-ntr-o zi vei afla de ce
te iubesc

***

Toate mizeriile ți-au rănit pupilele
ți-au zgâriat sufletul
minciunile și îndoielile ți-au ars epiderma
Si ai spălat acest trup cu vin
l-ai întărit cu pâine

Oricât ai încerca, nu poți.
Esti un miez de lumină și lumea
e monstrul ce crește în tine.
Mai adânc decât mările negre și stelele moarte
Dumnezeu te va cuprinde în brațele
Sale

Acolo nu poate fi decât bine
o casă cu geamuri ascunse în frunze de nuc
înspre soare băncuțe de lemn
ce casă
Acolo mi-aș face!

***

E noapte dincolo de păduri ciutele sunt încolțite păianjeni întind pânze luna-și ascunde fața
ca și când ar muri pentru toteauna
oamenii poartă măști
de clovn
măști de animale, de porțelan venețian
își spun cuvinte frumoase, înjură, mângâie
se-njunghie

Moartea crește în ei
odată cu urâțenia

***

În luna lui Prier înfloresc magnoliile
în Cuptor te-ai născut și
iarba cea caldă
Soarele se joacă-ntre trupuri de apă
părul meu îți mângâie brațul
părul meu îți sărută obrazul

Te-ai născut odată cu iarba înaltă, de-aceea
Eu
nu voi muri
niciodată

***