agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-08-20 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
I
Dacă ocolim dealul n-o să ne mai pese Că avem mari datorii la florărese: Florăresele funerare de lângă cenotaf. Cum mai viscolesc anceștrii prefăcuți în praf Prin lumina arămie închisă litru cu litru, Dar mai întâi să terminăm cu problema liberului arbitru Și pe urmă să rămânem acolo unde ședem, Sub coroanele de crizanteme crem, Sub inscripțiile de culori violente Încremenite arbitrar pe monumente. Vezi, cadavrul cu magnetofon în torace A-nceput să coboare de pe bulumace Rostindu-și, la temperaturi de mii de grade, Anateme vehemente sub tornade De văpăi încinse până la nevăzut, Uite, ți s-au ivit semne de putrefacție pe șezut, Așază-te o clipă să ascultăm în neștire Orologiile bocănind în amurgire. E jumătatea de oră lăsată plantelor să vorbească, Sub năluci de animale nocturne, o limbă păsărească Sunând cam așa: li be di le, li be la bi. Se-aude țipătul zalelor din armura lui Hamurabi. II Să-ntoarcem spatele arhitravelor de toriu, Capitelurilor de gadolin de la crematoriu, Să nu mai privim ornamentele selenare, Șlefuite în T întors cu intars de metale rare Și să coborâm în visul vostru fără țintă, cu labirint, Dincolo de observator, pe strada Cuțitul de Argint, Suntem în capitala noastră de-ntotdeauna, Cu cerul ovoid mai vânăt ca pruna. E noapte. Oftează niște scene de copilărie, Ne-am luat covrigi cu susan de la simigerie Și-am plecat mai încolo Cu luntrea pe oceanul înverzit pe palolo. Știți, viermele delicat adunat precum roua Pe lună nouă în largul insulei Hiva Oa. Acum am debarcat. Se leagănă negurile prin temple, Uite-l pe câinele Dingo plimbat de Shirley Temple. Planează ghitare, cobze, mandore, Trec amazoni de braț cu conchistadore, S-a-ntors istoria către-nceput, Doamne, se-aud tropote de mamut! Să facem iute un menhir cât de șui Pentru scheletele noastre de plastic verzui. III Se făcuse prea tâziu, dar nu plecam, Femele despletite se colorau în geam, Mai urcau și nevăstuici printre candelabre Pistruiate pe obrazele glabre, Aveau toate un fel de pecete pe spinare, O mișcare molatică, o preocupare, Știau ele ceva Și pierdeau înainte de-a se-nfiripa Cum se cuvine: sferturi, treimi, cozi, Viclemuri cu inorogi și irozi, Și tot așa, am rămas să le privesc Surd la răsufletul pământesc, Pustiit de-o înțelepciune străvezie, Singur, în clopotnița trandafirie Modelată pe-un Caucaz de șapte ori mai înalt, Acuminat numai din calcedonie și bazalt, Răscolit de fluiere și săgetători În zodiace calculate de șapte ori Numărând câte șapte. Apoi n-a mai fost nimic, decât răcoare și noapte.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate