Poți bea cafea, în multe feluri
Aroma ei, mereu e diferită
Depinde de momente sau de țeluri
Sau dacă ai, o inimă zdrobită

O bei de dimineață, la ziar
Adusă de frumoasa ta soție
Atunci nu are gust așa amar
Are aromă dulce, ce te-mbie

Sau poți s-o bei mai repede, grăbit
Cu graba dintre două trenuri
Atunci o bei mecanic, nesimțit
Păsându-ți doar de vreme, nu de vremuri

Se poate bea cafeaua, la taifas
La o țigare și la o șuetă
Atunci cafeaua, este un popas
O evadare din lumea cea concretă

Poți bea cafea, în bar cu doi prieteni
Să-ntârzii somnul venit prea de devreme
Și la servici o bei cu drag, de-asemeni
Ca șeful să nu vadă că ți-e lene

Cafeaua dulce și cu gust de ciocolată
Se bea, cel mai frumos, de dimineață
Când noaptea ce-a trecut a fost furată
Și când iubirea-ți dă alt chef de viață

Când ochii tăi inchiși sunt, încă
Și simți în nări mirosul aromat
Când ai în minte dragostea adâncă
Ce toată noaptea te-a înconjurat

Și când un glas, ce-l știi, din șoapte
Îți spune în mirosul de cafea
-A fost iubito cea mai dulce noapte!
Trezește-te și hai să bem din ea!