Îmi vine să plâng
Și-mi vine să-mi iau adio de la speranță
Aș vrea să aprind lumânări
Pentru iubirile moarte înainte de a se naște
Astfel să pot lumina încet și fără spor
Drumul sufletelor părăsite către casă
Încerc să dospesc amărăciunea
Doar, doar o muri înecată în propria-i grandoare
Vreau să ucid cu sânge rece
Ideea fericită a dispariției premature
Urăsc cu înfrigurare lipsa de lumină
Dar îmi doresc umbra ta peste mine
Și nimic nu-mi poate preschimba
Adâncirea în neantul uitării
Mai bine decât semnul
Tău.