Zece flori înmiresmate
Cu petalele pe-o parte
Ofilite stau să cadă
Din ghiveciuri jos, în stradă.
Și treceau la promenadă
Zece tineri în paradă
În costume-mperecheate
Strânși la mijloc, lați în spate.

Pietrele din caldarâm
Păreau gri, făcute scrum.
Se vorbiseră din drum
Să se-nalțe ca un fum.
Dar bordurile alese
Ce purtau pe umeri trese
Le păzeau și zi și noapte
Să nu fugă disperate.

Frunze gri și maronii
Se dădeau în niște sănii
Lunecând aerul greu
Cu miros de panaceu.
Mângâind cuvântul viu
Încerc visul să-l descriu
Atunci zece flori zăresc...
În ghivece-mi-nfloresc.