ești modestia întruchiptă învelită-n pulovere verzi și-n stanioluri fine de ciocolată
furată de peisaj cum te târăști c-un tramvai sub genunchi prin pasaj
concubină selectă pentru cofetăria cu geamuri verzui și defectă
colorată cu gallus și duco, spărgătore de lacăte cântătoare
freză lipită de zâmbet cu prenadeză
claxon de gordini încropind din patru cornete electrice o marseilleză
coafeză
coafeză modestă, modistă precoce mergând în tramvaiul annunțiat prin difuzoare și portavoce
lavandă fină tăvălită pe macaturi cerebrale, pe cerceafuri sub șale de margarină
cum treci în tramvai pe scaunul de metal
pe roțile de metal prin cosmosul de metal emanat de grădina de la continental
ți-aș face o poză, atât ești de dulce în pulovărul năclăit de chartreusă
atât ești de roză, așa sunt lipit de geamul patetic de securit
în stația de la maglavit.