Ovăzul mustăcios crescut în câmp
Cu paiul gol și ars de soare
Desculț îl calc, cărare bătătorită
În corp de astru, galbene mărgăritare
Se prind de talpa-nsângerată de vreme
Și nimeni nu vrea să cheme timpul
La originea ce-a-mpărțit destinul.
Primul pas l-am făcut singur în lan
Mulți au trecut, n-au dat atenție
Acum e-un drum pe unde-a secat cultura,
Dar asta n-a adus vreo pagubă
Splendoarea naturii e aceeași,
Imensitatea ținutului nu-i clătinată.
Buruienile-au luat locul spicului
Odată ce pasul meu nu a mai fost
Împins de vânt peste meleaguri
Ci în mormânt.
Nimeni nu a putut vreodată,
Cu frunza uscată de arșiță,
Demonstrație pe drumul de argilă,
Tablou pictat cu chihlimbar,
Să-nfățișeze concluzia ce-a adus
Deizluzia.